Unitățile școlare din localitatea Perieți dezvoltă, cu sprijinul comunității locale, un mediu favorabil învățării, bazat pe valori certe, în care fiecare individ este pregătit pentru o treaptă superioară de educație, dar și ca cetățean. În acest sens, avem în vedere școlarizarea tuturor copiilor, depistarea abilităților elevilor si dezvoltarea acestora, întocmirea de programe pentru elevii proveniți din medii defavorizate, pregătirea intelectual – moral – civică a elevilor în vederea integrării lor în societate, respectând în toate acestea principiul șanselor egale. Școlile sunt : Școala Gimnaziala Perieți, GPN Mierleștii de Sus, GPN Perieți, GPN Perieții de Sus cuprind un număr de 150 elevi repartizați în 9 clase si 46 preșcolari repartizați in 3 grupe ,în total 196 preșcolari și elevi a căror educație este asigurată de 21 cadre didactice, toate calificate, care au normă întreagă sau parțială.
Școala Perieți a luat ființă, după spusele bătrânilor din sat,cam pe la1850. Primul învățător nu se știe precis cine a fost. Se zice că ar fi fost un cântăreț din Priseaca, numit Prisăcaru, fost și logofăt. Cam din anul 1865, a îndeplinit funcția de învățător Anton Dinu, până la anul 1870, după care i-a luat locul Marin Vasile Rădoi, „candidatul”, cum i se zicea în acele vremuri, probabil pentru că învățase ceva carte la școala de candidați, la Slatina , la școala Ionașcu. Pe la anul 1885 s-a dărâmat localul de școală iar copiii se duceau să învețe la școala din satul vecin Mierlești, la învățătorul Dumitru Măgureanu, până în anul 1887, când s-a construit un alt local și a venit ca învățător Gheorghe Stănescu , din Aluniș, învățător cu diplomă care a stat până în 1890. In acest timp, numărul elevilor nu trecea de 15-20. Din anul 1890, a veni ca învățător Florea Drăghicescu, din localitate, absolvent al Școlii Normale din Câmpulung , care a funcționat până la ieșirea la pensie ,în anul 1918. Toate aceste date sunt luate din însemnările doamnei învățătoare Virginia Toma, care la rândul ei le-a cules de la bătrânii din sat, majoritatea de la moș Codiță Antonescu, fiul lui Anton Dinu, primul învățător, întrucât în arhiva școlii din acea vreme nu s-au găsit documente decât din anul 1918, cele anterioare fiind distruse în timpul războiului de întregire. In anul 1915 Casa Școalelor a început construcția unui nou local de școală tip, cu două săli de clasă, cancelarie și locuință pentru director. Până în 1916, a fost gata pentru funcționare numai o singură sală de clasă, sistându-se lucrul din cauza războiului de întregire a neamului. După război, în 1918, a venit ca învățător la această școală, transferat de la Priseaca, Alexandru Toma, care a înființat o comisie școlară, care a contribuit la continuarea lucrărilor la cea de-a doua sală de clasă, și a locuinței pentru director, colectând ofrande de la locuitori. Localul este construit din cărămidă și acoperit cu țiglă. In anul 1935, înmulțindu-se numărul elevilor, precum si numărul posturilor de învățător, cu aprobarea Casei Școalelor, s-a transformat locuința directorului în două săli de clasă, întrucât nu se mai utiliza de nimeni, pentru că toți învățătorii aveau locuințe proprii. Astfel școala dispunea de patru săli de clasă în două clădiri. De asemenea, dependințele de la locuința directorului s-au transformat într-o sală de atelier de tâmplărie unde lucrau elevii de la cursul complementar. Școala a funcționat cu un singur post de învățător până în anul 1918, când s-a înființat postul II. La 1 septembrie 1920 se înființează postul III, la 1 septembrie 1922 postul IV, iar în 1940 postul V. Școala avea și un post de maistru tâmplar la atelierul școlar. Redăm mai jos numele învățătorilor care au funcționat la această școală Anton Dinu ,Marin Vasile Rădoi, Gheorghe Stănescu, Florea Drăghicescu, Florea Drăghicescu, Alexandru Toma, Virginia Toma, Șerban Mandache, Ionescu Marin, Aristotel Voiculescu. In continuare menționăm numele celorlalți învățători cu diplomă sau suplinitori care au funcționat pe celelalte posturi: Elena Mândruloiu, Maria Drăghicescu, Teodora Ghiocanu, Victoria Riga, Richard Drăghicescu-devenit mai târziu căpitan activ in armata română, Octavian Popescu ,care a absolvit seminarul devenind popă, Florea Piculescu, Marin Popescu, Elena Dumitrescu, Ana Guțescu, Stancu Predescu, Ioan Ghinescu, Ioana Popescu, Ana Dumitrescu, Ilie Popa, Mihalache Stoica, Virginia Toma , Ioan Șerbănescu, D.Nicolescu, Agripina Voiculescu, Ioan Călin, Aristotel Voiculescu, Gheorghe Lincă, venit în anul 1940, din județul Sălaj, transferat, ulterior, la școala din satul Perieții de Sus, de unde a ieșit la pensie.
Nu se știe exact când a luat ființă Școala Mierlești dar existența ei este mai veche decât a școlii Perieți, după spusele bătrânilor, pe la 1842. Primul învățător a fost dascălul bisericesc Anton Lungu. Au urmat :Alexe Bâscoveanu, din Moșteni, Schitu, sat vecin, Marin Vasile, din Perieți și Marin Măgureanu. La inventarul din 1894, școala Mierlești avea :7 bănci ,o catedră, o tablă, 18 tablouri intuitive, tablourile de citit –scris, hărțile celor 5 continente, harta României și a județului Olt. In anul 1919 se înființează Comitetul școlar având președinte pe Vasile Stănculescu. In această perioadă s-au realizat Monumentul Eroilor și fântâna amplasate în curtea școlii. Menționez numele unor directori care au îndeplinit această funcție pe perioade mai lungi:Marin Măgureanu, Florea Drăghicescu, Marin Popescu, Ion F. Popescu, Ilie Popa, Marin Ioniță și mai recent, Gugiu Alexandru, Olteanu Gheorghe, Popa Ion , Ciobanu Ilie. Începând din anul școlar 2005/2006, școala Mierlești nu mai are personalitate juridică, unindu-se cu școala Perieți dar rămânând în aceeași locație, cu aceeași conducere, consiliul de administrație comun, iar cadrele didactice au ore la ambele școli. Școala dispune, astăzi de trei corpuri: în două învață elevii din ciclul primar și gimnazial iar în celălalt funcționează grădinița. Din septembrie 2018 școala Mierlești se va închide, din lipsa de copii, elevii fiind transferați la școala Perieți. Menționez, în continuare, câțiva dintre absolvenții care au urmat cursurile la această școală, înainte de ,, războiul cel mare ”și au continuat studiile obținând funcții superioare: -Dumitru Periețeanu, chimist -Lungu Ioan , colonel -Lungu Stancu, căpitan -Brânzaru Aristotel, căpitan -Andreescu Marin, învățător -Gurlui Iancu, căpitan – Mihăilescu Constantin, doctor -Drăghicescu Dumitru, profesor -Drăghicescu Constantin, director de bancă -Drăghicescu Richard, căpitan. Conform decretului lege din 24 iulie 1919, a fost înființat Comitetul școlar al cărui prim președinte a fost, din 1919 până la 1922, Ofiță Nicolescu-arendaș. La sfârșitul acestei perioade, s-a început construirea unui local de școală în satul Perieții de Sus, care a fost dat în folosință în anul 1923. Până în acest an, copiii locuitorilor din acest sat învățau carte la școala de centru. Pentru anul școlar 1923-1924, s-a dat în folosință o singură sală de clasă, care nu putea cuprinde decât un număr restrâns de copii în clasele I-IV. Mai târziu, în 1927, s-a putut da în folosință și sala a doua, funcționând două cadre didactice. Localul construit din bârne a durat până în anul 1953, când a fost demolat și s-a construit un nou local din cărămidă, învelit cu tablă, cu două săli de clasă, prin contribuția voluntară a locuitorilor satului. Menționez că din anul școlar 1935-1936, până la 1septembrie 1948, școala a funcționat cu șapte clase, iar după această dată a rămas cu patru clase, funcționând așa până la comasarea cu școala de la centru. La această școală au funcționat ca învățători, următorii: Voicu Popescu, până în 1925, Ioan Guțescu, până în 1944, Ana Guțescu, Mihalache Graure Maria, Marin Ionescu, Maria Ionescu, Șerbănescu Eugenia. Din anul 1956, a funcționat, ca învățător, până la pensionare Lincă Maria, deținând și funcția de director. Alt învățător a fost Lincă Gheorghe, din anul 1966, până în 1972, când a ieșit la pensie. Ca suplinitori, au funcționat Ciobanu Ilie și Popa Ion până în 1974, când, la această școală este încadrată Ghimiș Stanca, învățător calificat. Pe lângă școală funcționează și o grădiniță de copii, care a luat ființă în anul școlar 1971-1972, având ca educatoare pe Lola Popescu, după care a venit Mazăre Virginia, iar începând cu anul școlar 1973-1974, funcționează , până în 2015, Spânu Elena. In anul 1970/ 1971, școala Perieți ,dispunând de un corp profesoral calificat pentru toate disciplinele de învățământ, a fost nominalizată printre școlile din județ, care au capacitatea de a organiza învățământul de 10 ani. Merită menționați următorii învățători și profesori care au funcționat în această perioadă: Puiu Livia, Luță Leana, Rădoi Ioana, Alexe Luminița-învățători, Stanciu Dumitru-profesor de limba română, Onică Mihai și Rădoi Marian-profesori de biologie , Petcu Georgeta-profesor de fizică-chimie, Trășculeasa Constantin-profesor de istorie-geografie, Trășculeasa Elena-profesor de limbi străine, Alexe Virgil-profesor de educație fizică și alții. Funcția de director, pe aceeași perioadă, au îndeplinit-o următorii profesori: Barbu Mihai-profesor de matematică, Stanciu Dumitru – profesor de limba romana, Ciobanu Ilie-profesor de istorie geografie, Trășculeasa Elena-profesor de limbi străine, Gugiu Alexandru – profesor limba romana, Popa Ion – profesor matematica. Din 2017 funcția de director este ocupată de Iordache Constantin – profesor de matematică – informatică.